Author Archive for Oana

Un avort numit… Romania

Published by
Oana
at July 4, 2008 in Crestinism. 0 Comments

Cazul tinerei de 11 ani care se-stie-dar-nu-sigur ca va avorta copilul procreat in urma violului de catre fratele mamei sale devine o definitie pentru ceea ce este Romania de astazi din punct de vedere moral - UN MARE ESEC!

Chiar daca ni se pare ca avortul nu a fost acceptat intr-un final si iata, familia a decis sa plece in strainatate, discutiile in sine si atitudinile afisate pe parcursul dezbaterii cazului evidentiaza faptul ca Romania nu este capabila sa sustina poate cea mai importanta idee sociala, crestina si morala - sa nu ucizi! Este abolita pedeapsa cu moartea, dar suntem pur si simplu partasi la o crima pentru care, prin participarea noastra tacuta, dincolo de sticla cu vedere unidirectionala a televizorului sau camerei de executie, vom plati intr-un fel sau altul. Nu platim deja ca natie alte crime, alte atatea si nenumarate avorturi incurajate de comunism?

In acest moment ne este neclar, ca natie, daca un fat de 20 de saptamani reprezinta o viata sau nu. De curand, intr-o maternitate din Romania, o mama a dat nastere unui bebe de 24 de saptamani, datorita sprijinului unui medic extraordinar care a spus ca este posibil ca acel copil sa traiasca. Si copilul traieste. Si mama lui sta in spital cu el si, cu sprijinul medicilor, il ajuta sa-si inceapa, timid, viata. Iar noi asteptam ca institutiile statutului sa decida daca fetita de 11 ani si toate fetitele de 11 ani din Romania, indiferent de statutul lor social, etnic, economic - nu pot avea un copil.

Iata ce revolutie extraordinara se va intampla in Romania, unde vom urmari toate familiile nomade, sarace, la limita pauperitatii, pentru a nu permite fetitelor de 11 ani sa nasca un copil! Iata spre ce pas de civilizatie extraordinar ne indreptam! Fetita aceasta nu a fost, nu este si nu va fi singura fetita din Romania violata - si fara ca violatorul sa fie condamnat! Si ea nu a fost si nu este si nu va fi singurul copil care va naste un copil - si fara ca societatea si instanta numita mass-media sa se scandalizeze!

In schimb ne uitam pasivi cum se ia o viata, in mod organizat, premeditat, urmand un scenariu menit sa produca audienta consumista, incalcand dreptul la viata al unui bebe nenascut, dar care traieste - are senzatii, percepe si ESTE deja un om in miniatura.

Vai voua, ca nu stiti ce faceti! Vai voua, fariseilor, ca va duceti in fata icoanelor si cereti iertare! Copilul acesta trebuia sa traiasca, pentru toti copiii violati din Romania si pentru toti copiii care cu voia sau fara voia lor ajung sa fie parinti mult prea devreme. Vai tie, societate denaturata, care ai ne spui acum in fata ca noi nu putem fi parintii altor copii si ca tie nu-ti trebuie aceasta viata in plus.

 Avortul acesta se numeste pur si simplu Romania.

Cum se va sfarsi curentul EMO

Published by
Oana
at June 17, 2008 in My work. 0 Comments

Sa stiti ca nu ma asteptam sa avem un curent EMO, centrat pe emotii, sentimente… Intr-o societate post-moderna, in care omul este pus din nou in centrul preocuparilor, copiii si adolescentii ajung sa se interiorizeze, sa simta crunt si sa taca, comunicandu-se prin port si atitudine. A fi EMO astazi seamana cu avea ochelari acum 15-20 de ani, sarmanii colegi pe care ii salutam rautacios cu “aragaz cu patru ochi”.

A fi EMO inseamna a avea ochii aceia timizi, conturti cu negru, ascunsi sub o pleata de par menita a te ascunde de lumea neintelegatoare din exterior, acest strain salbatic, nedomesticit, prost, needucat, fara stil, fara apartenenta, fara asumare… un ritm gregar al societatii pe care EMO-istii il refuza, se ascund de el si il renega…

Evident, au inceput glumele pe tema EMO, niste glume foarte “glumete” in opinia mea, viata e asa de intensa si plina de provocare incat a fi EMO mi se pare renuntarea cea mai usoara. In fine, dat fiind ca oamenii sunt EMOtional, suferinzi, introvertiti, marcati de probleme personale de netrecut, ei bine, cel mai probabil curentul EMO va pieri prin sinuciderea tuturor EMOistilor care nu vor face fata la corul de mishtocareli pe seama lor. Se vor intrista din ce in ce mai tare, vor fi din ce in ce mai EMO pana cand se va ajunge la un (-)infinit EMO, care se va sfarsi prin disparitia micutilor nefericiti.

 Insa eu astept cu cel mai mare interes solutia pentru disparitia manelistilor si moartea subita a curentului manele-lovers.

Blogging or not blogging

Published by
Oana
at June 9, 2008 in Viata mea. 0 Comments

Ma gandeam deunazi ca a avea un blog pare o chestie destul de public si ca ar fi lipsit de bun simt din partea mea sa incep a-mi prezenta evenimentele din viata insotite de aura reflexiva, sa incep sa-mi expun unele si altele… Pana cand am descoperit ca un blog nu este altceva decat un blog ascuns intre milioanele de bloguri de pe net, este ceva atat de privat precum o casuta postala pe care scrie numele tau, pentru ca nu te citesti decat tu si cativa amici care iti vad adresa cu blogul la statusul de pe mess. In afara persoanelor cu adevarat publice care desigur isi promoveaza blogurile prin insasi fiinta lor publica - dar si stau de ele, bloggarind la greu - restul de 90% din blogurile active cred ca sunt dedate parasirii dupa primele 2-3 luni… my guess.  Dupa primele post-uri despre sine, profesie, cariera, devenire, hobbyuri, vise si realitati, opinii la rece despre ultimele titluri de ziare, urmeaza ceva continut din media, publicitate, foto, video, stiri… Daca nu tii ritmul, sa cauti informatie, sa postezi, sa fie blogu’ activ, citit, cautat, gasit s.a.m.d., te duci in cele 90% de bloguri care mor tinere sperante in blogosfera…

Acum ca voi avea din nou ceva mai mult timp e de presupus ca voi reincepe postarea pe blogul meu, dar nu va lasati inselati de aparente. Asa ca acest blog este unul de tipul “vine, trage si dispare”, asa ca nu va puneti sperante. Insa in blogroll aveti o selectie de bloguri pe care merita sa intrati si sa experimentati.

Blogging fericit!

O noua viata

Published by
Oana
at June 3, 2008 in Viata mea. 0 Comments

Ne pierdem in multe detalii, in maruntisuri, in euforii de scurta durata, in nervi de primavara, in manii aprige si furii nestinse, uitand cat de importanta este viata in ansamblu, cu bucurii, cu oameni noi, cu succese si evolutii.

 Cand apare o mica viata noua in brate, realizez cum trec un nou prag, o noua dimensiune a vietii, o noua intelepciune si o  alta viziune. De unde vine ea, si unde se duce, viata asta noua? Numaratoarea mea inversa a inceput si ma gandeam ca am avut prea putin timp pentru mine. Dar nu, timpul meu abia acum devine interesant, palpitant, abia acum capata un sens real, abia acum se materializeaza in ceva concret, nu o idee, nu un plan, ci materie, suflet, om…

Esenta vietii este sa dai viata la randul tau. Este cel mai mare mister si cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Nu-l irosi in nimicnicie, in mizerie, pastreaza-te curat pentru curatenia pe care esti pregatit sa o aduci lumii.

HPIM9073

Bine ai venit, minune!  

O natiune mica, trista si urata!

Published by
Oana
at January 14, 2008 in My work. 0 Comments

Da, asa mi se par romanii. Ok, bine v-am regasit in 2008!

O natiune mica, trista si urata, mereu suparata, mereu nemultumita, o vesnica stare de frustrare, pricinoasa, mereu gata sa dea in plans pentru nu-stiu-ce nimic. A nins, de ce a nins. Daca a nins, de ce asa mult. Daca tot a nins, sa vina sa ne ia zapada din fata. Da’ de ce nu vine?

Asta cu ninsoarea. Zici ca locuim la tropice si mama, ce shock, a nins! De Craciun, de Anul Nou: oamenii fac shopping. Da’ ce multe cumparaturi mai fac! Dar de unde au ei bani? Hm? De unde? Si de ce cumpara atat?

Nu mai insist. Daca da, de ce da, daca nu, de ce nu!? O suceala generala, menita sa te distraga de la lucrurile cu adevarat semnificative si cu sens care se intampla pe lumea asta. De aceea suntem asa tristi si mereu ingandurati, pentru ca ni se dau intr-un bum masiv lucruri greu de digerat si care nu ne privesc direct pe noi. Viata privata este inlocuita, din nou, cu un tip de curiozitate sociala morbida pentru celalalt, din pacate bolnavicioasa si contagioasa, o atitudine imitativa frizand infantilul si stagnarea dezvoltarii noastra mintale ca natiune. Nu este un interes social orientat comunitar, de construire a unei comunitati de oameni cointeresati in acelasi tip de probleme si dornici sa le rezolve spre binele lor si general, ci o adunare gregara de oameni, de “locatari” si “proprietari” care habar nu au de spiritul proprietatii si grija pentru aceasta, habar nu au de atentie pentru dansii, convivii lor si spatiul in care isi duc vietuirea comuna. O societate putina - si nu ma refer la numar -, mica si stramba, din pacate dorita asa si manipulata sa ramana si sa creasca asa, ca o buruiana rea.

In ultimele zile ale fostului an mi-au fost deschisi ochii cum ca tinerii sunt on-line si sunt acolo, urmarind tot, dezaproband tot, impartasind tot, in relatii chiar daca virtuale, mai oneste si mai corecte. Va rog, va implor, fiti treji, fiti altfel, fiti diferiti de ce vedeti in jurul vostru!

Romania, asa cum e ea acum, nu e Romania, ea poate arata si altfel, cu oameni mai putin nebuni pe sosele, mai draguti unii cu altii, mai zambitori, mai predispusi spre acceptarea celuilalt, cu nameti mai putini la 2 saptamani de la marea ninsoare, cu sperante mai multe si cu energii mai debordante pentru a face lucruri si nu pentru a astepta sa fie facute. 

Un An Nou cu spor in toate si sa vi se implineasca cele mai nastrusnice ganduri!

Hei, long time, no see!

Published by
Oana
at December 21, 2007 in Viata mea. 0 Comments

Am lipsit, dar cu folos! Cum spune Jim Carrey in The Mask: Did you missed me???? I guess not! Pentru cei carora le-am lipsit cu adevarat, am tinut trei’jde milioane de traininguri, am avut pe cap consultanta, rapoarte, un Tutorial Euro26 si nesfarsite chinuri in proiecte de cercetare. Dar, si lucrurile rele trec, la fel ca cele bune! - cu asta ii incurajez pe studenti in vremuri de sesiuni.

Intre timp, Stefana creste, creste, creste, face progrese impresionante si, mai mult decat atat, asteapta un fratior! Asta e o veste foarte mare si dovedeste, o data in plus, ca realmente am fost pe status bizi.

Daca e Craciunul, va pot da un tip: functioneaza sa va faceti o lista a dorintelor, sa stiti ca se implineste. Nu pe loc, dar vin, vin implinirile. Moshul le citeste si le da drumul!

Tip numarul 2: o cana de vin fiert cu piper si scortisoara, un bradut cu globuri stralucitoare si cu cei dragi alaturi, un pled calduros si un cozonac fierbinte… ce poti sa-ti doresti mai mult de Craciun?

Si… 2008 se anunta bun si aglomerat, plin, dar… promit sa scriu mai mult!

Ne regasim aici, dupa ce ne distram si ne odihnim, bine?

Va doresc numai de bine, ce-mi doresc si eu mie!

A trecut si vremea echipelor!

Published by
Oana
at October 8, 2007 in Voluntariat. 0 Comments

E destul de trist, dar daca stam sa ne uitam in urma, asta urma sa vina. A venit vremea cand echipele nu mai sunt la moda! Ideea de team is the name of the game, echipa noastra, proiectul nostru - a fost subtil, dar agresiv inlocuita cu eu, proiectul meu, ideea mea, demersul meu, EU in centrul unui univers egoist, colorat in culorile mele si numai ale mele.

In loc de site-ul nostru si “Cine suntem noi” a aparut blogul meu si “Cine sunt eu”. In loc de fotografia cu echipa fericita impartasind un succes obtinut impreuna, a aparut fotografia mea, in care ma zgaiesc spre aparat tinandu-ma cu ambele maini de trofeul meu. In loc de multumiri echipei, a aparut gratificarea individuala. Hei, unde ati disparut cu totii?

Continue reading ‘A trecut si vremea echipelor!’

Blog reloaded: o definitie

Published by
Oana
at October 3, 2007 in Suparate. 0 Comments

Autoironie: un blog este atunci cand nimeni nu te mai asculta, dar tu crezi ca inca mai ai ceva interesant de spus.

Who the f*** is CNSAS?

Published by
Oana
at September 19, 2007 in Suparate. 0 Comments

E clar! Din toata gama de optiuni pentru a lua o decizie, Romania, aflata in copilaria democratiei inca - sa fim onesti, cred ca Romania ramane in faza asta infantila! - opteaza pentru cea mai ritualizata si de-acum “fumata” optiune - VOTUL.

 Cum adica, sa votezi daca cineva a fost sau nu in securitate? Adica, ce parere am eu? Despre omul ala, daca a fost sau nu securist? Si daca eu nu am dormit bine noaptea, ca m-au sunat niste telefoane, oare cum votez eu? Na, na, cu votul peste ochi!!

Continue reading ‘Who the f*** is CNSAS?’

Barbati europeni

Published by
Oana
at September 13, 2007 in Gen. 0 Comments

Mesajul acesta este deschiderea categoriei Gen in blogul meu.  Nu are nimic sexual, nimic pasional, se bazeaza pe observatii si reflectii si, mai ales, pe multe interactiuni in contexte diferite cu barbati si femei. Va fi direct, cinic si necrutator. Eu sunt una din adeptele “girl power”, deci sigur subiectivismul va marca aceste post-uri, insa nu mi-o luati in nume de rau. Pur si simplu STIU ca femeile sunt bune.  In plus, e blogul meu, deci…

Continue reading ‘Barbati europeni’

« Previous Entries
Un blog EURO<26