Cum zice Silviu, am o tema predilectă: intrarea la guvernare. Mai bine zis, neintrarea la guvernare a nimănui, căci cine, Doamne ferește, să intre la guvernare pe timp de criză?! Deci, postul aceste este pro-Boc, că doar în capul lui se vor sparge toate – ”eșecul guvernării PDL”, ”criza economică din România”, ”dramatica scădere din sondajele de popularitate și frumusețe a PDL” – așa cum vor titra, răzbunate, toată media din România, convinsă că de ț-șpe mii de ani face niște super previziuni în toc-șouri dar, vezi Doamne, aleșii sunt prea preocupați să fure cât sunt la putere ca să-i asculte și să le urmeze sfaturile de țațe nevorbite pe marginea drumului. Că doar la politică ne pricepem toți, că toți am ținut o ștampilă de vot în mână și l-am pus pe unul și pe altul la putere!!!

Inspirată din călătoria mea de vacanță și de alte experiențe socio-politice, recte socialismul portughez la putere, am realizat – pentru a câta oară de când a câștigat dreapta alegerile în țara noastră? – că oricât de rău e acum, putea fi și mai rău! Convinsă că nici gașca Geoană – Năstase – Hrebenciuc nu ar fi pus mână de la mână să facă chetă și să aducă de acasă bani de salarii și de pensii ca să dea, în stil becaliard, la poporul hămesit de atâta consumism, zic merci că pot încă să plătesc o rată de casă și sper ca amatorii ăștia – într-ale guvernării, vreau să fie clar ce zic – să stea ca nisipul până trece criza mondială și apoi să mergem mai departe.

…Mai departe, zic, pentru că este clar că nu putem arde prea multe etape din devenirea noastră capitalistă și democratică… Chiar dacă – și îi cred pe cuvânt! – guvernul Boc alege acum să impună niște măsuri absolut necesare de restructurare și reorganizare a sistemelor administrative, a proceselor de control, a măsurilor care asigură responsabilizarea față de banul contribuabililor, descentralizarea și fluidizarea proceselor, procedurilor și circuitelor ”naturii” – măsuri care, desigur, meritau să fie  introduse încă de pe vremea pesediștilor, prima tură, ca să zic așa, acum mult-mult timp – , schimbările structurale iau foarte mult timp să se întâmple, în sens acțional și funcțional. Foarte mult timp înseamnă câteva zeci de ani, vorbim de 2-3 generații, cu investiție masivă în educație, educație și educație, de toate felurile și la toate nivelurile, precum și cu un foarte, foarte serios efort de monitorizare și aplicare a legii, din nou, la toate nivelurile.

Așadar, salutară ideea de bine. Ca intenție. Că de la idee până la proiect e un drum lung, și de la proiect la rezultate, e un hău de nepătruns. Birocrație, interese, linii de partid, iar birocrație, rele intenții, oameni incapabili, incompetenți, structuri stufoase, nu știu – nu pot – nu vreau, da’ de ce, las-o, bă, că merge așa, legăm noi cu o sfoară aici și e ca nouă!, românisme…

Nu știu cu ce virus ne-au procopsit comuniștii, dar le-a ieșit, frate! Până apare softistul de mare geniu și chemare socială să ne scape de viermi, ciocnesc cu chef și spumă o bere pentru Boc, pentru previzibilul final și pentru zilele care au mai rămas.

De cand cu bebe mic – in sfarsit, ma bucur si eu de niste timp si spatiu – am ceva mai multa vreme de zapping, deci intrebati-ma daca vreti sa stiti ce se intampla la TV cat sunteti plecati de acasa.

Am aflat, de exemplu, cum puteti rezolva “problema cuielor” din casa, problema “timpului pentru exercitii fizice”, problema zgaraieturilor de pe masina, a prafului, a crizei si, in general, rezolvari la care nici macar nu va gandeati.

De exemplu, daca aveti probleme cu nenumaratele cuie din casa, e suficient sa cumparati un anumit cutit cu care puteti taia orice, absolut orice. De fapt, nu veti mai avea nevoie de nici un alt cutit. Desigur, oferta vine impreuna cu alte cateva cutite si, la un set cumparat, mai primiti unul. Deci, vi se oferea solutia eliberarii sertarului de cutite cu care probabil nu reuseati sa taiati ciocane, lemnele din casa si, cum va spuneam mai sus, cuiele, pentru a-l reumple cu un alt set de cutite… Un pret fenomenal, desigur, plus taxele de curier.

Exercitii fizice? Alergatura sa prinzi ora la sala? In ce lume traiti? (mai ales mie imi rezolva multe probleme…) S-au inventat si reinventat niste aparate care te slabesc instant in ceva zile sau luni, nu mai stiu. Cert e ca nu trebuie sa faci nimic, dar nimic. Nici sa pui rufe la spalat, nici sa gatesti, nici sa raspunzi la mailuri… tipa din reclama, o silfida 90-60-90, statea zappand sau citind parca (nerealist aleasa aceasta activitate desueta de-acum) cu o chestie tremuranda peste ea. Deci cum citea ea, nu inteleg… Cred ca ii fugeau randurile sus-jos… poate de aici slabitul…

Pe antene e de serviciu dl. Rizea. Are solutii, raspunsuri etc. etc. Cine e dl Rizea? Vai de mine, se poate? Dansul are acum solutii la orice, desi pe vremea fostului ANSIT il cautau niste europeni… Voila de cititi http://www.gandul.info/news/cristian-rizea-finul-fostului-ministru-alexandru-athanasiu-cale–256928 – am dat la intamplare pe google, e plin internetul… Deci am inchis si subiectul criza… Si o sa postez un alt entry pe tema asta.

Click – fac si eu ca nenea din reclama cu vopseaua – niste filme. Cam vechi, stramb din nas si plec mai departe. Realitatea – indecis… o fi pro, o fi contra.. Click. Mi se rezolva si problema cu mopul. Doar 200 ron si am un mop rotativ care iar imi rezolva toate problemele… Click. Desene animate… Ah, feriti-va, si mai ales pe copii! Click. Iar talk show – as putea elabora o teza despre tehnica argumentarii… Deci moderatorul are lista de intrebari. Ele se refera la orice. Oricum nu conteaza – invitatul raspunde, la randu-i, cu ce are pe lista lui. Dialogul surzilor. La inceput, m-am enervat. Apoi m-am infuriat. Apoi am rationat. Cand ai 24 h de emisie, ca televiziune de stiri, cica, si doar 4 ore de prime time (maxim!), ce poti sa faci in celelalte 20 h? Pai toaca – toaca, nimicuri si manipulari, deloc subtile daca ai trecut de o facultate… sau, ma rog, la cum se mai face facultate in ziua de azi, cred totusi ca tine modul asta de a pune probleme pe agenda zilei…

A trecut niste timp. Click. Am inchis televizorul, deschid netul. Macar aici citesc ce vreau eu.

Am sa va spun tot asa, ca din carti, da’ macar sa priceapa lumea.

Ideea cu votul esta ca e un model de a lua decizii. Eficient pentru ca permite ca toata lumea sa-si arate optiunea, ineficient ca imparte aceeasi lume in castigatori si looseri. Asta inca nu ar fi nimic, dar pentru ca unii castiga si altii pierd, cei care pierd nu sustin varianta decisa prin vot – deci, nu sunt indeplinite toate conditiile pentru a verifica daca o decizie este buna.

Exista conditii de verificare a calitatii deciziei? Ei, da, matematica avem peste tot. Aici, 3 reguli simple – o decizie este eficienta daca:

1. Este inteleasa de toata lumea.

2.  Nu i se opune nimeni.

3. Ajuta grupul sa isi indeplineasca obiectivul.

Now, you do the math

Dar, am putea opta pentru alte variante:

- decizia prin expert – chemam pe cineva care stie bine cum se conduce o tara corect, onest, civilizat etc. si lasam totul pe el. Vezi regimul monarhic… sange albastru adus sa ne mai curete putin probabil de o criza politica similara… istoria are darul de a se repeta, daca e uitata.

- decizia prin minoritate – suntem toti plecati la munca sau la mai bine in tarile calde, raman unii acasa si decid ei ce si cum cu tara. Legal – ca le dam noi voie sa faca asta, ilegal, daca si-o iau in cap si decid de capul lor. Ar fi bine sa fim acasa, totusi.

- decizia autoritatii cu consultarea celorlalti – greu pentru o tara, ar trebui sa consulte bietul presedinte toti chibitii din Cismigiu, din 336, de pe Facebook – vai mine, nu!!

- decizia autoritatii fara consultarea celorlalti – mah, l-am ales, acu’ ce am ales, aia avem. Trebuie omul sa decida, sa faca, sa dreaga.

- consens – pace mondiala, flori albastre, cer senin, nu tu poluare, nu tu ghetari in dezghet, iarna ca vara si tot asa. Ia excesiv de mult timp, la final toata lumea e ZEN! Imposibil la o tara cu 23 mil. in scadere de locuitori + 12 mil. estimativ peste granite, posibil la o tarisoara ca Luxemburg, Monaco sau… Vatican? Chemi oamenii in piata centrala, le faci un buzz group, apoi vin cu colile scrise la tine, grupezi, verifici, tai, selectezi, pana la urma iese de o decizie prin consens.

Asadar, ce avem la indemana? Dar, mai ales, ce e fezabil? Ce a gasit democratia mai bun ca modalitate de a ajunge la un fel de a decide cine sa conduca natia, este votul. Nu e perfect. Dar ne da TUTUROR ocazia de a avea o optiune. Faptul ca sunt sau nu optiuni viabile, nu e treaba democratiei, ca si concept. E o chestiune de actiune si preventiva, nu reactiva, a natiei in sine.

Nu e vina nimanui, decat a noastra, ca avem 2 optiuni rele. Nu se pune problema cine e mai bun sau ca optam pentru unul pentru ca celalalt e foarte rau sau chestiuni dihotomice de acest fel, false logici. Avem 2 optiuni, si doar atat! Dupa ziua de Mos Nicolae, pentru ca am fost, poate, prea cuminti, vom primi o varguta usturatoare. Nu varguta e problema, ci tot comportamentul care a dus sa primim varguta. Incercam sa ne eschivam acum de la vot pentru ca “nu avem optiuni” sau “votez cu x pentru ca y e foarte rau”.

Intre 2 rele, cum decidem? Cred ca optiunea principiala personala face diferenta. Eu, in principiu, ca optiune valorica, spun nu comunismului. In orice forma, sub orice chip. Pentru bunicii carora li s-au luat pamantul si animalele. Pentru parintii care au ascultat Europa Libera, punandu-se in pericol.  Deci, nu rosu. Sau, mai plastic, pentru mine rosu + galben face, simplu, portocaliu. Chestie de gust!

Reflectii rutiere: daca vedeti un Renault albastru cu numar de Bacau, murdar pana in gat si indreptandu-se vertiginos spre intersectie, sa stiti ca eu sunt! Cum am ajuns aici? Foarte usor! Pai intrati voi in orice intersectie nesemnalizata – by the book, se aplica regula prioritatii de dreapta – si vedeti ce se intampla: Hai, treceti, va rog, imi face semn colegul de trafic, din faruri! Multumesc, ii spun, cu avariile. Mai incolo, verde inainte si la dreapta, cu prioritate la pietoni. Trece incet o batrana, o iau razant pe la spatele ei, mai vine o fata, dar nu se grabeste, apas acceleratia, sa poata sa intre si colegii din spate… Las’ ca ne intelegem noi! I-am facut semn fetei ca-i multumesc ca ma lasa sa trec pe verdele ei sharuit cu al meu, si dusa am fost!

Idem la trecerea pe galben. Spre rosu. Flutur mana a multumire catre pietonii care s-au disperat asteptand verde, las’ ca ne-ntelegem noi!

Idem in politica! Majoritate PDL si PSD? Las’ ca ne-ntelegem noi, hai sa guvernam, mai vedem dupa aia ce-o mai fi! Crin si Traian in debate – las’ ca ne-ntelegem noi, Crine, la turul doi, acu’ sa fim sanatosi!

La piata? 4, 8 lei, hai 5, va mai pun o mandarina, hai ca ne-ntelegem, nu? Orice intelegere cu mesterii, de orice fel: hai ca va fac lucrarea si dupa aia ne-ntelegem, ca doar oameni suntem, nu? Lasa, ma, ca merge asa, ne intelegem, daca nu pica – cade!

Deci eu zic: hai sa mergem la vot, ca tot avem dreptul – in cinstea a 20 de ani de la caderea zidului Berlinului, ca in Romania nu stiu daca se mai serbeaza ceva cu gripa asta – si dupa, vedem ce iese si las’ ca ne-ntelegem noi!

 Criză, probleme etice, suprimări morale, dezamăgiri politice şi întrebări – e răul de acum cel mai grav, cel mai jos, cel mai rău? Cum suntem acum faţă de vremurile dinainte? De dinainte…

Vă redau mai jos un text preluat din Simion Mehedinţi. Acesta, în cadrul unei conferinţe din anul 1934, citează:

“Atâtea fraude în instituţiile publice, atâtea falimente în cele comerciale, demagogia care se manifestă tot mai desmăţat şi nimiceşte viaţa politică, lipsa de reacţie împotriva a tot ce este evident primejdios ordinii şi progresului, sunt toate nu efectele unei stări economice proaste, ci ale unei stări morale bolnăvicioase. Deficitul material, de care ne tot vorbesc economiştii este rezultatul unui deficit moral.”

Cred că nu e nimic mai rău. Fiecare generaţie îşi are provocările sale şi măsura valorii unei generaţii constă tocmai în modalitatea specifică de răspuns la crize, încercări, de a pune afirmaţiile şi poziţionările corecte faţă de fariseii şi epigonii fiecărui secol şi de a trece mai departe în istorie, lăsând un semn bun, un progres, o etichetă a unui tip de valoare. De fapt, viaţa unei societăţi în timpul ei, de fapt în timpul trăit de trăitorii ei, e marcată de mişcările tectonice de aşezare şi reaşezare a tendinţelor, opţiunilor, modelor, modelelor false sau autentice, o luptă de basm bine-rău, cu alternanţe de putere, de influenţare, de sus-jos…

Răspunsul personal? Lucruri vin şi trec, oameni se nasc şi mor, cuvinte se scriu, se vorbesc, rămân sau pier. Furaţi de peisajul mizer din afară, să nu uităm peisajul dinăuntrul nostru. Puţina sau multa contribuţie la blendingul de evenimente sociale, apetisante pentru high-profil-ul social asigurat şi promiţătoare pentru posibilele schimbări semnificative la care poţi fi asociat ca participant şi contribuitor, poate fi un motiv aparent suficient pentru a ignora momente autentice de viaţă – construirea familiei, apariţia copiilor, maturizarea spirituală, creşterea în virtuţi şi dezvoltarea personală într-un plan care transcede vremelnicia unui moment de aici si acum, a unor fapte limitate în timp şi de o valoare pentru care nu sunt grile de apreciere şi timp trecut care să o valideze…

Daca cititi din mine, stiti ca deseori povesteam despre intoarcerile mele in tara. Senzatia de casa neaerisita, de oameni neumblati prin lume si, in general, o tara de la tara.

Well, am inceput sa aud cum creste iarba si la noi, Romania chiar se schimba. Am regasit cu bucurie oamenii de pe strada, aratand a romani, o bucurie a redescoperirii semenilor mei, cu care ma aseman la chip, la vorba, in credinta si in aspiratii. Caci pana la urma ce e o natie, daca nu comunitatea de oameni impartasind credinta, limba, istoria comuna, trecutul din care invatam pentru un prezent inteles mai bine si un viitor proiectat mai cu intelepciune?

Dincolo de notiunea de diversitate pe care am gasit-o la maxim in Londra, m-a intristat disiparea si pierderea unui numitor comun, londonezul britanic, sa-i spun. Am gasit un decor de secol XV, autentic si conservat, indicand continuitatea si absenta rupturilor structurale din societate, o istorie continua, punctata ici-colo de momente sangeroase, dar pe acelasi fundament neschimbat. Scena aceasta gazduia oamenii moderni, oamenii de azi, cu amprentele provocarilor lumii contemporane pe ei: tineri la limita neglijentei, adolescente obeze in lupta cu propria imagine de sine,  haine hipercolorate spre kitch, accesorii de prost gust, oameni uratiti premeditat, o lume colorata adunata de la Vestul al Estul Lumii reproducand colonialismul britanic, cupluri cu 2-3 copii alergandu-se prin magazine si pe strazi, viermuiala unei capitale de prim rang si aspecte ale normalitatii asa cum poate nu am ajuns sa o intelegem inca sau sa o reproducem macar imitativ in societatea noastra: relaxare si sport in Hyde Park, pasari libere si mici animale pe lacurile si aleile parcurilor urbane, plimbari lungi si negrabite, cafele (si nu britanice savurate pe alei, lucratori serviabili si relaxati, o deschidere spre oameni diferiti, lucruri la locul lor, de ani si ani de zile, neintrerupt.

Invatatura mea? Sa ne iubim mai mult unii pe altii, sa ne apreciem mai mult pentru ceea ce suntem, sa traim intens momentele de crestere pe care inca le mai avem, ca si societate, uman, mental,  si sa ne amintim mai mult ca ruptura adusa de comunism a destructurat spiritul si societatea romaneasca in profunzime, ca ceea ce traim azi este efectul a 50 de ani de anormalitate. Comunismul trait de tara noastra a rasturnat intentionat borcanul ridicand nulitatile si calcand in picioare valorile. A pus misei sa conduca si a omorat in inchisori intelectualii si rugatorii neamului.  A crescut blocurile, a anulat viata privata, a inrait indivizii intorcandu-i unii impotriva altora, a ridiculizat simtul comunitatii si l-a aruncat apoi la cos; a redefinit istoria, a recatalogat valorile, a reinterpretat fapte si ne-a servit adevaruri contrafacute. Asta ne face sa fim inca neincrezatori, sa alergam dupa false note de 10, sa ne justificam si sa dam explicatii inventate, la fel de inventate ca acuzele ce se aduceau, sa fim vesnic nemultumiti si vesnic impotriva, pentru ca lucrurile sunt determinate de altii, din exterior si ne este anulata implicarea, participarea autentica si decizia luata prin consultare si in mod real informata. Nicolae Iorga ne spune: “Cine uita, nu merita”. Mai mult ca niciodata, sa nu uitam ce ni s-a intamplat, ca neam, pentru a intelege ce ni se intampla si pentru a nu repeta greselile. Absenta din propria noastra devenire, uitarea de istorie si de noi, pana la urma, o amnezie generala si un autism individual carora le si dam curs ocupandu-ne mintea cu toate nimicurile pe care ni le servesc altii la gandit – mass-media si cotcodaceala zilnica dintre noi – ne vor duce la absenta noastra ca neam pe harta natiilor. Si este strict responsabilitatea noastra, de la nivel individual la nivel de comunitate, sa ne asiguram ca suntem si ca vrem, mai mult decat ca avem.

Nu trebuie sa treaca inca 200 de ani pentru a ajunge la un concept de normalitate in societatea noastra, pentru ca putem beneficia de shortcut-urile care ni se pun la dispozitie de catre celelalte culturi, sa ne luam bunele practici si experientele de care avem nevoie pentru a recupera timpii si tot ceea ce “am fi putut avea daca”. In acelasi timp, avem nevoie de momentul corect pentru ca anumite lucruri sa se intample, sa ajunga la punctul coacerii rodului. Timpul isi vrea dreptul lui – generatii sa treaca, lucruri sa se construiasca, fapte sa se intample, greseli sa se petreaca, intelegeri sa se declanseze. Pur si simplu nu putem merge la facultate fara bacalaureat.

Asa am invatat sa iubesc mai mult Romania, sa le spun vecinilor mei de bloc ce oameni deosebiti sunt, sa zambesc pe strada la oameni necunoscuti si sa privesc cu admiratie orice intentie, gand si fapta bune, oricat de mici si insignifiante ar parea. Avem optiunea de a aprecia orice lucru bun sau de a fi vesnic nemultumiti de lucrurile rele. une De asemenea, avem alegerea de a incepe sa facem bine sau sa asteptam la nesfarsit sa faca altii.

Cred ca nu mai suntem foarte departe.

Asadar, dupa primul full contact cu Oxford Street si Bond Street in Londra, in care miile de sufletele chinuite de patima shopingului se agitau de colo – colo ca niste aparate cu semnalul intrerupt din telecomanda, ne-am intrebat: Bine, bine, dar unde e criza? Selfridges sarbatorea 100 de ani de existenta (neintrerupta, din 1909), pe harta cu obiective turistice inca apare Harrod’s cu o cladire impunatoare cat Primaria Bucurestiului. Magazinele pline de omuleti, restaurantele – sau, ma rog, tentativele de restaurante, caci majoritatea ofereau meniuri tip fast-food - la fel de pline, strazi aglomerate, masini… semn ca oamenii au de facut chestii, au directie si probabil scop.

Raspunsul aveam sa il aflam in cartierul londonez nordic in care aveam hotelul. Pe strada care ne ducea de la metrou la hotel si pe care alesesem sa o strabatem la dus si la intors pe jos, ca sa simtim putin atmosfera, erau aliniate mici magazine, companii care asigurau servicii, restaurante micute cu specific si, in general, ceea ce gasesti intr-un cartier. Ei, si asa am inceput sa vedem criza: 2 magazine ok, 3 spatii de inchiriere. Iar un magazin, iar 2 de vanzare sau inchiriere. Din busul care ne ducea in centru am vazut si mai multe: case intregi de inchiriat, apartamente si spatii de lucru, birouri.

In drum spre Cardiff, destinatia noastra finala de calatorie, imprejurimile Londrei erau la fel de ofertante: cladiri intregi de birouri oferite spre inchiriat, cladiri in constructie cu bannere mari de informare cum ca ESTE DE INCHIRIAT. Dincolo de zbuciumul Londrei si aspectul de consumism acerb de lucruri marunte, am gasit iata si un plan mai grav si, desigur mai profund ca efecte. Criza a ajuns din America in Marea Britanie si a lovit puternic capitala. Micii antreprenori au inchis rapid, marii antreprenori o mai duc un timp, dispunand de resurse acumulate.

Daca nu ati aflat, a falimentat si General Motors. Era una din companiile cu un istoric greu in spate, un exemplu de seama in trainingul lui Larry Farrel despre cele 4 dimensiuni ale antreprenoriatului. Traim vremuri interesante, cel putin.