Archive for the 'My work' Category

Cum se va sfarsi curentul EMO

Sa stiti ca nu ma asteptam sa avem un curent EMO, centrat pe emotii, sentimente… Intr-o societate post-moderna, in care omul este pus din nou in centrul preocuparilor, copiii si adolescentii ajung sa se interiorizeze, sa simta crunt si sa taca, comunicandu-se prin port si atitudine. A fi EMO astazi seamana cu avea ochelari acum 15-20 de ani, sarmanii colegi pe care ii salutam rautacios cu “aragaz cu patru ochi”.

A fi EMO inseamna a avea ochii aceia timizi, conturti cu negru, ascunsi sub o pleata de par menita a te ascunde de lumea neintelegatoare din exterior, acest strain salbatic, nedomesticit, prost, needucat, fara stil, fara apartenenta, fara asumare… un ritm gregar al societatii pe care EMO-istii il refuza, se ascund de el si il renega…

Evident, au inceput glumele pe tema EMO, niste glume foarte “glumete” in opinia mea, viata e asa de intensa si plina de provocare incat a fi EMO mi se pare renuntarea cea mai usoara. In fine, dat fiind ca oamenii sunt EMOtional, suferinzi, introvertiti, marcati de probleme personale de netrecut, ei bine, cel mai probabil curentul EMO va pieri prin sinuciderea tuturor EMOistilor care nu vor face fata la corul de mishtocareli pe seama lor. Se vor intrista din ce in ce mai tare, vor fi din ce in ce mai EMO pana cand se va ajunge la un (-)infinit EMO, care se va sfarsi prin disparitia micutilor nefericiti.

 Insa eu astept cu cel mai mare interes solutia pentru disparitia manelistilor si moartea subita a curentului manele-lovers.

O natiune mica, trista si urata!

Da, asa mi se par romanii. Ok, bine v-am regasit in 2008!

O natiune mica, trista si urata, mereu suparata, mereu nemultumita, o vesnica stare de frustrare, pricinoasa, mereu gata sa dea in plans pentru nu-stiu-ce nimic. A nins, de ce a nins. Daca a nins, de ce asa mult. Daca tot a nins, sa vina sa ne ia zapada din fata. Da’ de ce nu vine?

Asta cu ninsoarea. Zici ca locuim la tropice si mama, ce shock, a nins! De Craciun, de Anul Nou: oamenii fac shopping. Da’ ce multe cumparaturi mai fac! Dar de unde au ei bani? Hm? De unde? Si de ce cumpara atat?

Nu mai insist. Daca da, de ce da, daca nu, de ce nu!? O suceala generala, menita sa te distraga de la lucrurile cu adevarat semnificative si cu sens care se intampla pe lumea asta. De aceea suntem asa tristi si mereu ingandurati, pentru ca ni se dau intr-un bum masiv lucruri greu de digerat si care nu ne privesc direct pe noi. Viata privata este inlocuita, din nou, cu un tip de curiozitate sociala morbida pentru celalalt, din pacate bolnavicioasa si contagioasa, o atitudine imitativa frizand infantilul si stagnarea dezvoltarii noastra mintale ca natiune. Nu este un interes social orientat comunitar, de construire a unei comunitati de oameni cointeresati in acelasi tip de probleme si dornici sa le rezolve spre binele lor si general, ci o adunare gregara de oameni, de “locatari” si “proprietari” care habar nu au de spiritul proprietatii si grija pentru aceasta, habar nu au de atentie pentru dansii, convivii lor si spatiul in care isi duc vietuirea comuna. O societate putina - si nu ma refer la numar -, mica si stramba, din pacate dorita asa si manipulata sa ramana si sa creasca asa, ca o buruiana rea.

In ultimele zile ale fostului an mi-au fost deschisi ochii cum ca tinerii sunt on-line si sunt acolo, urmarind tot, dezaproband tot, impartasind tot, in relatii chiar daca virtuale, mai oneste si mai corecte. Va rog, va implor, fiti treji, fiti altfel, fiti diferiti de ce vedeti in jurul vostru!

Romania, asa cum e ea acum, nu e Romania, ea poate arata si altfel, cu oameni mai putin nebuni pe sosele, mai draguti unii cu altii, mai zambitori, mai predispusi spre acceptarea celuilalt, cu nameti mai putini la 2 saptamani de la marea ninsoare, cu sperante mai multe si cu energii mai debordante pentru a face lucruri si nu pentru a astepta sa fie facute. 

Un An Nou cu spor in toate si sa vi se implineasca cele mai nastrusnice ganduri!

De ce totusi mi-am facut blog

Poate va foloseste sa stiti ca eu nu am vrut un blog. Bogdan, care ma bate la cap de vreun an sa intru in lumea bloggerilor si imi explica ce si cum, s-a lasat pagubas. Intr-un final, din link in link am ajuns la niste bloguri foarte, foarte interesante si frumoase. Ca niste povesti, ca niste eseuri, ca cititul unui ziar de calitate. De exemplu…

Initial, am privit blogul ca o noua masura a unui self-esteem exacerbat, un tip de orgasm intelectual narcisiac - oh, oh, ce bun sunt, ah, ah!! - si, recunosc, inca mai cred asta daca ma uit la stiu-eu-ce-bloguri-da’-nu-va-spun.  Apoi, ajungand in randul blogurilor adevarate (un fel de locuri bune la teatru :)) , am realizat ca este de fapt o noua masura a comunicarii, a ceea ce inseamna spatiu public si calitatea unor opinii pe care fiecare dintre noi le are si ar vrea sa le puna o portavoce in mana. 

Continue reading ‘De ce totusi mi-am facut blog’

Vacanta s-a terminat! Pe bune!

Eu, care personal am o viata de freelancer, si tot simt ca vacanta s-a terminat! S-a intors Liviu Mihaiu , s-a intors si Mircea Badea  - deci daca am ce auzi, ce vedea (ca de vorbit, vorbesc singura :) ), nu sunt singura pe lume!

Lista de msg s-a umplut de oameni “negri” (adica online), am noi prieteni pe skype, e forfota, deja in Bucuresti se circula greu - desigur asteptam bum!-ul de 15 septembrie si 1 octombrie.

Ce chestie! Da, vacanta se termina in transe in Romania. Prima transa e “vacanta se termina dupa 15 august” - se intorc oamenii din concediile luate in plin cod portocaliu - rosu, e pragul numit “de Sf. Maria”, se mai aglomereaza strazile, drumurile, putina miscare, incep promo-urile cu noul sezon, noile grile de toamna, ultimele reduceri la tricouase, posetute, papucei de plaja si accesorii din plastic colorat.

Continue reading ‘Vacanta s-a terminat! Pe bune!’

Luni, ca fiecare luni a fiecarei saptamani

Toti prietenii mei din lista de msg se plang de ziua de luni. Desi voiam si eu sa pun un status ca de luni dimineata, m-am oprit brusc si am realizat ca am cazut si eu in capcana categoriei numite “ziua de luni” care vine cu setarile ei: o cafea mai mare… o lene mai lenesa… uitatul pe pozele din weekend… small-talk cu colegii… si, in fine, “haideti sa haidem”-ul la munca…

Asadar, eu refuz sa intru in starea zilei de luni si pentru mine azi este doar septembrie. 3 septembrie.

Numa’ de bine si spor in ramura!

A black coffee for you!





Un blog EURO<26