…dacă veneau  și ei acum 10 – 12 ani, pe când eram și eu elevă și plângeam la Don’t cry sau îmi scriam jurnalul de dragoste pe November Rain, da, era o chestie… Acum, fumați, ca să zic așa, cu un site ciudățel și fără poze sau măcar un concept ceva în spate – check this out – cu un Axl care refuză să apară în poze, cu trupa decimată de plecări… ce să spun, vin la București… Chinese Democracy nu mă convinge, chiar dacă sună provocator și e un titlu bun.

Rămân paseistă și, pentru toți cei care au iubit și vor iubi Guns versiunea veche, dar măcar e ce-mi amintesc, Estranged. Să știți că eu nu mă duc la concert, mi-e teamă să fiu dezamăgită.

Sper sa nu cad in plasa comentariului despre the hottest topic of the decade, criza!

In afara faptului ca televiziunile sunt impartite precum taberele de lupta si da fiecare cu artileria grea din dotare, ceea ce, pana la urma, este explicabil, desigur nu justificabil din perspectiva eticii profesionale, mi se tot invarte prin cap o idee – mica si fixa: Dom’le, PSD-ul si PNL-ul ar fi adus bani de acasa??? Eu asta nu pot sa inteleg din mega retorica de criza a “opozitiei” – ce minunate solutii ar fi avut?? Eu pot sa pariez cam 99% ca solutia ar fi fost aceeasi, indiferent de guvernare – logica e simpla – nu e miza, nu sunt lacrimi. Miza e…. banii. Numai cand ma gandesc la 8 mil euro datoriile PSD, cu ce a mai adunat si PNL… Banii sunt adusi de firme. La bugetari, conteaza numarul. Si numarul e mare, frate, deci se cunoaste. La firme, e nasol, cred ca s-au inchis 50% cu ocazia evenimentului numit “forfetarul”.

Cumplit este ca nimeni nu aduce in discutie slaba capacitate de guvernare a tuturor guvernelor anterioare, perindate, prin rotatie, pe la mai toate partidele. O tara neguvernabila, nu datorita oamenilor care o locuiesc, ci datorita celor care o conduc. Intrebarea e justificata – avem o tara, cum procedam? Deci, pentru ca nu mai stim de aici, in istorie oamenii locului au chemat niste altii, mai competenti. Asa ne-am ales cu familia regala. Nu sunt fana, dar inteleg mai bine ce s-a intamplat. Nu s-au mai descurcat romanasii locali si au zis, sa chemam expertiza externa, europeana (asta e un complex sinistru, al europeanului si non-europeanului), sa faca ceva cu noi, sa ne scoata la liman! Acum avem FMI-ul de serviciu la butoane, ca altfel, intram direct in faliment, ca grecii.

Asadar, sistem bugetar supraaglomerat, solutii tardive si inutile, dna “Androneasca” devenita “expertul nostru in educatie, dna profesor si rector Andronescu” (citat din orice PSDist de serviciu la TeVe). Ce e ciudat? Ca daca era ministru, dadea ea cu subsemnata in loc de dna Badea si dl Funeriu, era o simpla “Abramburica”, era ea chemata si crucificata in direct la talk-showuri pentru distrugerea sistematica a sistemului de invatamant practicata sub directa-i ocarmuire. Asa, da lectii de morala si de mare rezolvitoare de probleme in educatie. Sa ma lase!

Deci, cum spuneam anterior – click. Si inchid televizorul. Ma duc cu copiii in parc.

Acest post este unul electoral si trebuie tratat si citit ca atare.

Daca am lua de bune mesajele electorale transmise si ce “toaca” televiziunile vis-a-vis de ce mai promoveaza candidatii si despre lipsa de moralitate generalizata, cred ca ar trebui, de bun simt, sa votam cu Crin. Campanie clean, mesaj pozitiv, despre bunul simt, moralitate etc. Ah, dar noi avem inclinatii masochiste, istoria o dovedeste, ne plac figurile puternice si conducerile impotriva carora sa exersam revolta, o agresivitate tinuta frustrant sub pres aproape 50 de ani. Atunci, ne centram pe un duel care sa dea glas propriilor dorinte de circ – paine; caci daca era totul prea tern, iar nu era de bine. Circul / duelul Basescu – Geoana pare a domina acest cadru electoral colorat, cu tuse puternice in fata, cu ceata pe fundal – cine sunt si pe cine cauta Vadim, Manole, Cernea, candidatul rrom… si alti cativa…

Ce ne promit acesti oameni? Un sistem… Vreau sa va spun ca mie mi-e teama de sisteme, de existenta lor in timp, de modul in care se inradacineaza si nu se mai “prasesc” niciodata. Mie sistemul nu mi-a rezolvat nimic. Nici spaga n-am dat, dar nici n-am rezolvat nimic. Totul a stat intr-un capital relational personal si al prietenilor mei. In telefoane, in emailuri, in ajuta-ma sa te ajut, cu placere! Deci, sa ma lasati cu sisteme noi, autentice, profunde si, mai ales, cu schimbarile de sistem! Astept provincia, desigur, sa imi explice cum functioneaza sistemele si cum un nou partid sau o noua figura la putere va pune in miscare sisteme eficiente, stabile etc., etc., bla – bla, bla – bla.

Stim cu totii: Geoana are in spate un sistem, Basescu niste oameni – din sistem, desigur. Dar sistemul PSD-ist imi aduce amintiri mult mai negre si mai sumbre. Imi aminteste de frustrarea presei dominata de o singura figura, de imposibilitatea de a se exprima, de inversunarea de a schimba. Ne-a placut energia de atunci? Era o energie negativa, orientata spre a schimba un rau, spre a “scapa” de ceva… Ce vedem acum? Dorinta… nu, nevoia de a recastiga ceva! Asta e, de fapt, inversunarea de acum. Nevoia unui sistem de a se autoreproduce, de a se autosatisface, iar mijloacele ii sunt puse in pericol. Nu crede nimeni in mesajul “Romania va inflori!”, dar nici “Invingem impreuna!” nu ni s-a intamplat pana acum. De trait mai bine am trait, ce e drept nu datorita cuiva din Parlament sau Guvern, ci pur si simplu pentru ca existam pe o harta globala a economiei mondiale si daca a foat bum economic mondial a fost si la noi, iar daca s-a intrat in colaps, asta avem si noi!

Stiti ceva? ‘Been there, ‘seen this! Deci ce promite ciuma rosie, am tot vazut de la Revolutie incoace. Adica n-am vazut nimic din ce-au promis, i-am vazut doar pe ei. Il vad si acum pe Nastase latit pe tot ecranul… Vi se pare ca Iliescu la Palat era mai putin “jucator”? Despre ce vorbim aici? Romania se conduce de la Cotroceni, asa e “modelul” local, si ne place. Doar uitati-va la ce ni se intampla in aceasta campanie!

Pacate au toti – e clar ca traim o lume imperfecta, cu oameni imperfecti, cu limite si neajunsuri. E pur si simplu o intrebare:  pe cine vedem la televizor, in sezonul urmator?

Deci, nu de Geoana ma cutremur, ci de vesnicia sistemului din spate! Si daca pot sa previn, sunt anti si ma voi duce la vot!

Cred ca a fost visul tuturor ligistilor din anii ’90 sa aibe un candidat la presedintie tanar, dintre “ei”, de-al “lor”, un tanar nevirusat de comunism, neatins de raul endemic inradacinat timp de 50 de ani in Romania, un tanar curat moral, speranta noastra etc., etc..

Ne e dat sa traim, iata, ’89 – 2009, n-au murit oamenii degeaba, o candidatura a unui astfel de tanar. Si pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume, acesta a fost – verde si – Remus Cernea! ……. uhhhhhhh…. ce ratare, ce dezamagire… “Verde”/green a fost declarat de curand cel mai deranjant cuvant folosit in zilele noastre, iar un tanar care sa creada ca se trage din maimuta…. sigur nu as vrea sa ma reprezinte si, de fapt, nici pe tara asta nu as vrea sa o reprezinte…

Asadar, dragi tineri care ati putea fi sedusi de ideea ca vreun tanar, ever, ar putea conduce Romania, tin sa va amintesc faptul ca Remus Cernea este suparatul care militeaza impotriva icoanelor din scoli, care este ateu si incearca sa ne ateizeze pe toti; are impresia ca familia lui si el, ca si urmas, desigur, se trage din maimuta… Mai e si ignorat pe deasupra de vreme ce nu s-a deranjat sa citeasca opera lui Darwin complet pentru a-si duce pana la capat teoria… caci Darwin, pentru cei care mai circula pe la biblioteca, a revenit asupra propriei teorii si a recunoscut ca nu are dovezi palpabile care sa i-o sustina… adica a fost o abordare teoretica inspirata din calatoriile lui in urma carora a reusit sa ierarhizeze speciile…

In fine, mi se pare mai reprezentativa interventia bunei mele prietene si colege care m-a intrebat senin: wtf is cernea?

Pai cred ca ramane asa.

Efectul Marianne este atunci cand, deruland o relatie fireasca de prietenie intre oameni si avand impresia ca relatia respectiva este bine mersi, te trezesti intr-o buna zi siroind din gura, cu dintii pe jos, intrebandu-te mirat “pentru ce?”. Sunt de acord ca din cand in cand trebuie sa ne platim facturile restante catre cei din jur, acumulate din prea multa vorbire intre care se amesteca inevitabil, pe langa mesaje semnificative, si multe “cotcodaceli”, dar cred ca prefer sa stiu cand e scadenta, daca se poate sa fie si data fixa si mai ales sa stiu cum mi se cere sa o platesc.

Sunt uimita sa vad inca in jurul meu – in jurul apropiat ca sa spun asa, oameni cu care port conversatii normale, cu sens, cred eu, cu care schimb opinii, punem in acord intelegeri asupra lumii si interpretari valorice, dar care la prima oportunitate situationala, se grabesc sa legifereze “cum stau de fapt lucrurile” in accente tari, nervoase, cu mina judecatoreasca prin care afirma dur “asa” sau “astfel”. Si, sa stiti, de fapt nu am nimic impotriva. Dar, pentru economisire de timp – timp valoros, pe care nu mi-l da nimeni inapoi, timp investit in relatii, in comunicare, in armonizare – rezultate iata, intr-un pumn in gura, metaforic pumn, desigur, dar foarte dureros – asadar pentru economisire de timp, ce-ar fi sa nu mai mormaim de fapt atatea inutilitati si sa ne vedem fiecare de bucata lui de prasit in viata?

Efectul Marianne este cand vorbesti cu oameni, ii lasi in existenta ta, crezi ca inteleg, si de fapt pe ei nici macar nu i-a interesat sa inteleaga, tot ce au urmarit a fost momentul pentru a-si arata agenda ascunsa a impresiilor, prejudecatilor, imaginilor presetate si convingerilor pe care urmaresc doar sa si le confirme. Un egoism coperniciano-nietzschean si postmodern, Lumea se invarte in jurul MEU (si parerilor mele, as adauga). O lipsa de autenticitate pe care n-am prevazut-o ori intuit-o, o ipocrizie pe care o resping definitiv si principial in viata, o fatada, o masca de vorbe si zambete la comanda, empatizari de forma, confirmari degeaba si, mai ales, o lipsa de Dumnezeu care ma sperie si ma face sa-mi reorganizez alegerile in viata, promisiunile catre mine si din nou sa aleg, pentru a cata oara, sa tac mai mult.

Un gand: prietenul nostru drag s-a dus la Domnul. De ce? Raspunde tata: Pentru ca Dumnezeu s-o fi saturat de oameni batrani, rai, urati si a voit si El un om bun, frumos… Fii bunul si frumosul nostru in fata Domnului si odihneste-te in pace!

Autoironie: un blog este atunci cand nimeni nu te mai asculta, dar tu crezi ca inca mai ai ceva interesant de spus.

E clar! Din toata gama de optiuni pentru a lua o decizie, Romania, aflata in copilaria democratiei inca – sa fim onesti, cred ca Romania ramane in faza asta infantila! – opteaza pentru cea mai ritualizata si de-acum “fumata” optiune – VOTUL.

 Cum adica, sa votezi daca cineva a fost sau nu in securitate? Adica, ce parere am eu? Despre omul ala, daca a fost sau nu securist? Si daca eu nu am dormit bine noaptea, ca m-au sunat niste telefoane, oare cum votez eu? Na, na, cu votul peste ochi!!

Continue reading →