Oana Mosoiu

Ma gandeam deunazi ca a avea un blog pare o chestie destul de public si ca ar fi lipsit de bun simt din partea mea sa incep a-mi prezenta evenimentele din viata insotite de aura reflexiva, sa incep sa-mi expun unele si altele… Pana cand am descoperit ca un blog nu este altceva decat un blog ascuns intre milioanele de bloguri de pe net, este ceva atat de privat precum o casuta postala pe care scrie numele tau, pentru ca nu te citesti decat tu si cativa amici care iti vad adresa cu blogul la statusul de pe mess. In afara persoanelor cu adevarat publice care desigur isi promoveaza blogurile prin insasi fiinta lor publica - dar si stau de ele, bloggarind la greu - restul de 90% din blogurile active cred ca sunt dedate parasirii dupa primele 2-3 luni… my guess.  Dupa primele post-uri despre sine, profesie, cariera, devenire, hobbyuri, vise si realitati, opinii la rece despre ultimele titluri de ziare, urmeaza ceva continut din media, publicitate, foto, video, stiri… Daca nu tii ritmul, sa cauti informatie, sa postezi, sa fie blogu’ activ, citit, cautat, gasit s.a.m.d., te duci in cele 90% de bloguri care mor tinere sperante in blogosfera…

Acum ca voi avea din nou ceva mai mult timp e de presupus ca voi reincepe postarea pe blogul meu, dar nu va lasati inselati de aparente. Asa ca acest blog este unul de tipul “vine, trage si dispare”, asa ca nu va puneti sperante. Insa in blogroll aveti o selectie de bloguri pe care merita sa intrati si sa experimentati.

Blogging fericit!

Am lipsit, dar cu folos! Cum spune Jim Carrey in The Mask: Did you missed me???? I guess not! Pentru cei carora le-am lipsit cu adevarat, am tinut trei’jde milioane de traininguri, am avut pe cap consultanta, rapoarte, un Tutorial Euro26 si nesfarsite chinuri in proiecte de cercetare. Dar, si lucrurile rele trec, la fel ca cele bune! - cu asta ii incurajez pe studenti in vremuri de sesiuni.

Intre timp, Stefana creste, creste, creste, face progrese impresionante si, mai mult decat atat, asteapta un fratior! Asta e o veste foarte mare si dovedeste, o data in plus, ca realmente am fost pe status bizi.

Daca e Craciunul, va pot da un tip: functioneaza sa va faceti o lista a dorintelor, sa stiti ca se implineste. Nu pe loc, dar vin, vin implinirile. Moshul le citeste si le da drumul!

Tip numarul 2: o cana de vin fiert cu piper si scortisoara, un bradut cu globuri stralucitoare si cu cei dragi alaturi, un pled calduros si un cozonac fierbinte… ce poti sa-ti doresti mai mult de Craciun?

Si… 2008 se anunta bun si aglomerat, plin, dar… promit sa scriu mai mult!

Ne regasim aici, dupa ce ne distram si ne odihnim, bine?

Va doresc numai de bine, ce-mi doresc si eu mie!