Poate va foloseste sa stiti ca eu nu am vrut un blog. Bogdan, care ma bate la cap de vreun an sa intru in lumea bloggerilor si imi explica ce si cum, s-a lasat pagubas. Intr-un final, din link in link am ajuns la niste bloguri foarte, foarte interesante si frumoase. Ca niste povesti, ca niste eseuri, ca cititul unui ziar de calitate. De exemplu…
Initial, am privit blogul ca o noua masura a unui self-esteem exacerbat, un tip de orgasm intelectual narcisiac - oh, oh, ce bun sunt, ah, ah!! - si, recunosc, inca mai cred asta daca ma uit la stiu-eu-ce-bloguri-da’-nu-va-spun. Apoi, ajungand in randul blogurilor adevarate (un fel de locuri bune la teatru :)) , am realizat ca este de fapt o noua masura a comunicarii, a ceea ce inseamna spatiu public si calitatea unor opinii pe care fiecare dintre noi le are si ar vrea sa le puna o portavoce in mana.
Continue reading ‘De ce totusi mi-am facut blog’
Ca sa fim sinceri de la inceput, eu sunt un fel de ucenic de profesor, adica asistent. Asta de fapt, e si partea cea mai frumoasa, pentru ca imi permite un dialog direct, personalizat si constant cu studentii, o interactiune eficienta pentru a determina cele mai interesante experiente de invatare, atat pentru ei, studentii, cat si pentru mine, profesorul in formare.
Frumos, nu? Asa ziceam si eu. Asa imi imaginam si eu lucrul cu studentii, asa imi organizam si eu lucrul cu ei. Am pregatit materiale, teme incitante, intrebari descusatoare de problematici si datatoare de solutii incurajatoare pentru ei, viitorii profesionisti ai domeniilor in care se specializeaza. Primul an a fost ok. Eram fericita, eram entuziasta, eram… oarba! Studentii mi se pareau ca sunt eu, cu doar 1 – 2 ani in urma, i-am rugat sa imi spuna pe nume, empatizam total cu felul lor de-a fi. Am inceput sa lucram exemplar, cu reguli negociate, evaluare negociata, cu discutarea timpilor necesari pentru diferite sarcini, alegerea temelor, punctaje, plaje de performanta… in fine, tot tacamul unui invatamant superior demn de integrarea Romaniei in UE si de Procesul Bologna.
Continue reading ‘Sa fii profesor in Romania. Anul 2007.’
Imi e putin teama de momentul in care my baby va deveni my schoolgirl si va merge la scoala. O scoala trista, veche, asteptand bani se fie modernizata, in care copilul meu asteapta sa ii vina randul la computer, asteapta un profesor intarziat, blazat, stucked in the job, fara alternative, frustrat si manifestandu-si frustrarile pe copilul meu. Desigur, as putea sa va spun superior, copilul meu nu va merge la aceasta scoala, copilului meu ii voi asigura cea mai buna educatie, bla-bla-bla, bla-bla-bla. WRONG!
Este vorba despre orice copil, al fiecaruia dintre noi, si despre orice scoala, din orice oras din Romania. Este vorba despre scoala, in general, educatie, societate, viitor si inconstienta privind ceea ce urmeaza. Urmeaza o generatie, urmeaza generatii si noi , cei de acum, responsabili cu educarea lor, dormim un somn profund, negru, un somn de moarte.
Continue reading ‘Un nou an scolar, aceeasi scoala?’
Eu, care personal am o viata de freelancer, si tot simt ca vacanta s-a terminat! S-a intors Liviu Mihaiu , s-a intors si Mircea Badea - deci daca am ce auzi, ce vedea (ca de vorbit, vorbesc singura 
), nu sunt singura pe lume!
Lista de msg s-a umplut de oameni “negri” (adica online), am noi prieteni pe skype, e forfota, deja in Bucuresti se circula greu - desigur asteptam bum!-ul de 15 septembrie si 1 octombrie.
Ce chestie! Da, vacanta se termina in transe in Romania. Prima transa e “vacanta se termina dupa 15 august” - se intorc oamenii din concediile luate in plin cod portocaliu - rosu, e pragul numit “de Sf. Maria”, se mai aglomereaza strazile, drumurile, putina miscare, incep promo-urile cu noul sezon, noile grile de toamna, ultimele reduceri la tricouase, posetute, papucei de plaja si accesorii din plastic colorat.
Continue reading ‘Vacanta s-a terminat! Pe bune!’
Toti prietenii mei din lista de msg se plang de ziua de luni. Desi voiam si eu sa pun un status ca de luni dimineata, m-am oprit brusc si am realizat ca am cazut si eu in capcana categoriei numite “ziua de luni” care vine cu setarile ei: o cafea mai mare… o lene mai lenesa… uitatul pe pozele din weekend… small-talk cu colegii… si, in fine, “haideti sa haidem”-ul la munca…
Asadar, eu refuz sa intru in starea zilei de luni si pentru mine azi este doar septembrie. 3 septembrie.
Numa’ de bine si spor in ramura!
FC Vointa 1 - 0 Call Center Host-Age in meciul desfasurat pe parcursul a catorva saptamani. Autorul golului: Bogdan - minutul 90.
In cele din urma ne-am luat inima-n dinti si am hotarat sa citim manualul de instalare de la blog pentru ca mai apoi sa-l instalam manual
Cu alte cuvinte, acesta este primul post pe noul blog al Oanei Mosoiu a.k.a. Oana Taralunga, renumita autoare a editorialelor pentru tineri din cea mai citita revista online pentru 15-25.
Recent Comments