Depresie post-vacanță și un accident

Am avut cea mai lungă vacanță din viața mea. 12 zile de făcut nimic altceva decât soare, nisip, mare… Viața devenise roz și plină de steluțe – desigur, de la reflexia soarelui în apa mării: la ora 8, cafea cu lapte cu degetele de la picioare muiate în apa mării. Temperatura aerului: 27 grade C; temperatura apei mării: 27 grade C. La ora 8,30 – lene de voie pe nisip, cremă cu factor de protecție mare și foarte mare (pentru categoria de vârstă 4 luni – 4 ani). Ora 9,00 – lene de voie în apă, înot stil liber, ca broasca, pluta, scufundări lejere, biciclete, valuri. Ora 10,00 – uscare în soarele fierbinte. Ora 11,00 – lene pe banca din curtea vilei. Ora 12,00 – lene în pat, odihnă de voie. Ora 16,00 – soare numai bun de plajă.

Deci vă imaginați… Am uitat de frape-ul de la ora 17,00, culegere de scoici și pietre rotunde la ora 18,00, cina la ora 19,00 și program liber ales de seară cu plimbări pe malul mării de la ora 21,00.

M-a însoțit lectura cărții pe care Adriana mi-a dăruit-o de ziua mea: Mănâncă, roagă-te, iubește. Inițial, eram sigură că e o carte care să mă facă să mă simt bine cu cele câteva +kg datorate lui Andrei, ”the3rd”, dar s-a dovedit o carte spirituală, fără a fi dogmatică, despre self, descoperire și mersul cu tine însăți prin viață (da, bine, e o carte din aceea, pentru fete…). Exact ce aveam nevoie după cei 2000 m urcați în fugă, mai bine zis alergați, până la 33 ani, pe muntele meu de viață… M-am bucurat de starea de platou și mers agale, respirând adânc aerul rarefiat de înălțime, pregătindu-mă pentru abordarea următorilor 6000 m…

Of!! Dar va mai fi o vară, și încă o vară…

Joia trecută, în timp ce încercam să mă concentrez pentru prima întâlnire profesională post-vacanță, după o zi de miercuri groaznică de „înapoi la București, gata vacanța!”, am bușit mașina noastră în mașina altora. Ah!! Nenorocită agendă a ”to do”-urilor, înapoi în geantă!

Învățături:  

- pentru o vacanță reușită e suficient să te deconectezi total de telefon, email, taskuri, proiecte

- comoditatea locației contează!

- durata contează!

Vestea bună e că a venit frigul! Mă simt răzbunată în depresia mea.

Susțin educația de calitate

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei anunţă organizarea începînd cu această toamnă a unui nou program de studii masterale – Strategii inovative de învăţare. Masterat didactic”.

Programul este derulat de Catedra de Pedagogie, în parteneriat cu Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD) şi cu Centrul de Formare şi Dezvoltare în Domeniul Învăţământului Superior (CDFIS).

Viitorii cursanţi, absolvenţi de licenţă, indiferent de domeniu, vor învăţa, într-o manieră inovativă, să devină cadre didactice profesioniste. În acest scop, oferta curriculară cuprinde discipline ca:

  • Dezvoltarea personală și a carierei didactice,
  • Învățarea şi teorii moderne ale învăţării,
  • Managementul comunicarii și al conflictelor educaționale,
  • Managementul clasei de elevi şi al situaţiilor de criză educaţională,
  • Managementul curriculumului,
  • Medii virtuale de învăţare. E-learning și blended learning,
  • Profesorul reflexiv,
  • Educația media,
  • Politici europene în domeniul formării şi dezvoltării profesionale,
  • Elemente de didactică aplicată,
  • Metode şi instrumente de evaluare a performanţelor şcolare.

Pentru admiterea la acest program masteral de va lua în calcul  media de la licenţă (50%) şi nota obţinută la interviul susţinut în faţa Comisei de admitere (50%).

Pentru informaţii suplimentare: Secretariatul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei: 031 4253452, 031-425.34.

Site: www.fpse.ro

Poc – poc, super Boc!

Cum zice Silviu, am o tema predilectă: intrarea la guvernare. Mai bine zis, neintrarea la guvernare a nimănui, căci cine, Doamne ferește, să intre la guvernare pe timp de criză?! Deci, postul aceste este pro-Boc, că doar în capul lui se vor sparge toate – ”eșecul guvernării PDL”, ”criza economică din România”, ”dramatica scădere din sondajele de popularitate și frumusețe a PDL” – așa cum vor titra, răzbunate, toată media din România, convinsă că de ț-șpe mii de ani face niște super previziuni în toc-șouri dar, vezi Doamne, aleșii sunt prea preocupați să fure cât sunt la putere ca să-i asculte și să le urmeze sfaturile de țațe nevorbite pe marginea drumului. Că doar la politică ne pricepem toți, că toți am ținut o ștampilă de vot în mână și l-am pus pe unul și pe altul la putere!!!

Inspirată din călătoria mea de vacanță și de alte experiențe socio-politice, recte socialismul portughez la putere, am realizat – pentru a câta oară de când a câștigat dreapta alegerile în țara noastră? – că oricât de rău e acum, putea fi și mai rău! Convinsă că nici gașca Geoană – Năstase – Hrebenciuc nu ar fi pus mână de la mână să facă chetă și să aducă de acasă bani de salarii și de pensii ca să dea, în stil becaliard, la poporul hămesit de atâta consumism, zic merci că pot încă să plătesc o rată de casă și sper ca amatorii ăștia – într-ale guvernării, vreau să fie clar ce zic – să stea ca nisipul până trece criza mondială și apoi să mergem mai departe.

…Mai departe, zic, pentru că este clar că nu putem arde prea multe etape din devenirea noastră capitalistă și democratică… Chiar dacă – și îi cred pe cuvânt! – guvernul Boc alege acum să impună niște măsuri absolut necesare de restructurare și reorganizare a sistemelor administrative, a proceselor de control, a măsurilor care asigură responsabilizarea față de banul contribuabililor, descentralizarea și fluidizarea proceselor, procedurilor și circuitelor ”naturii” – măsuri care, desigur, meritau să fie  introduse încă de pe vremea pesediștilor, prima tură, ca să zic așa, acum mult-mult timp – , schimbările structurale iau foarte mult timp să se întâmple, în sens acțional și funcțional. Foarte mult timp înseamnă câteva zeci de ani, vorbim de 2-3 generații, cu investiție masivă în educație, educație și educație, de toate felurile și la toate nivelurile, precum și cu un foarte, foarte serios efort de monitorizare și aplicare a legii, din nou, la toate nivelurile.

Așadar, salutară ideea de bine. Ca intenție. Că de la idee până la proiect e un drum lung, și de la proiect la rezultate, e un hău de nepătruns. Birocrație, interese, linii de partid, iar birocrație, rele intenții, oameni incapabili, incompetenți, structuri stufoase, nu știu – nu pot – nu vreau, da’ de ce, las-o, bă, că merge așa, legăm noi cu o sfoară aici și e ca nouă!, românisme…

Nu știu cu ce virus ne-au procopsit comuniștii, dar le-a ieșit, frate! Până apare softistul de mare geniu și chemare socială să ne scape de viermi, ciocnesc cu chef și spumă o bere pentru Boc, pentru previzibilul final și pentru zilele care au mai rămas.

Despre morti, numai de bine. Azi, trainingul in Romania

Nu-mi iese din cap replica unui participant la un training de formarea formatorilor tinut ANUL TRECUT – va invidiez ca sunteti acolo, in fata, eu nu am mai tinut training de 6 luni! Am avut senzatia unui grup de terapie pentru traineri intrati in sevraj din lipsa trainingului. Era inceputul sfarsitului. Nu stiam. Nu stiam nici ce va urma.

In general si personal nu am avut probleme legate de oportunitatile de a tine training si probabil nu am inteles si vazut, o perioada, gaura neagra, haul ce se deschide domeniului atat de popular si in trend numit training. Astazi? Piata de training e inghetata si dominata de vorbe. Bloguri de training, analize de training, portaluri de training… Lumea s-a oprit si analizeaza, scrie… Inainte nu era vreme de asta – se trainau oameni pe banda rulanta, se tineau traininguri 7 zile din 7, se formau traineri la comanda si… lasa ca vorbim alta data, te sun, sunt super ocupat/a, am proiecte, am training…

Ca orice criza, in spatele raului sta oportunitatea. Oportunitatea de scapa de oportunistii din training, de trainerii de fatada, de toti cei care aveau impresia ca stand in fata a 15 gura-casca si uimindu-i cu truisme, spunand glume tematice si, in general, creand “atmosfera de grup”, reusesc sa “produca schimbarea”, sa “genereze performanta”, “stimuleze relationarea in echipa”.

Este un extraordinar moment de a separa graul de neghina. Pentru ca in criza asta am vazut supravietuind doar antreprenorii puri, acei oameni cu viziune, talentati si stapani pe meseria lor, cunoscatori ai mestesugului lor, fiind aceasta “talantul” lor dat de sus. Cei care doar manageriaza companii de training, vor muri sau au murit deja (am primit si asa vesti despre unele firme cu nume mari, mari de tot), cei care vor conduce o afacere de training fiind ei insisi traineri talentati si daruiti, vor supravietui. Se face asa putin training in criza! Pe canale scrie ca, de fapt, trainingul oamenilor in criza rezolva problemele companiilor. Rectific – va rog, trainingul profesionist si bine facut poate rezolva anumite probleme.

Din experienta personala de pedagog si trainer, am o invatatura: oamenii invata greu. Se schimba si mai greu, poate da, poate niciodata. Pentru ca un training sa produca invatare/schimbare cu adevarat, vad 2 componente – nevoia si urgenta nevoii. Nevoia de schimbare si urgenta de a produce aceasta schimbare. Orice ar invata si oricat de putin s-ar schimba cineva ca urmare a unui program de formare – fie scoala, fie training – este, in cea mai mare masura, meritul acelei persoane! Ca vrea si ca face un efort sa invete si sa se schimbe! Deci, traineri din toate tarile, succesul vostru este participantul vostru!

Prin aceasta retorica vreau doar sa evidentiez criza grava in care se gaseste trainingul in Romania (si cred ca nu doar la noi!) si faptul ca doar vorbind despre training nu inseamna mare lucru, pentru ca practice makes perfect! In absenta activitatii concrete de training, de exersare, de practica formarii adultilor, de exercitiul pregatirii, livrarii si evaluarii unui training, doar pe bloguri si pe portaluri nu se face mare lucru. Toata stima pentru trainerii care sunt la munca acum, batandu-si capul cu obiective de formare si metode, cu participanti de multe feluri, cu exercitii si experiente relevante pentru invatare, cu planuri de intrebari pentru procesare si nopti dormite pe jumatate, storcite de interogatii despre cum sa genereze totusi invatare si schimbare comportamentala…

Dixit!

Doar 2 vorbe despre criza

Sper sa nu cad in plasa comentariului despre the hottest topic of the decade, criza!

In afara faptului ca televiziunile sunt impartite precum taberele de lupta si da fiecare cu artileria grea din dotare, ceea ce, pana la urma, este explicabil, desigur nu justificabil din perspectiva eticii profesionale, mi se tot invarte prin cap o idee – mica si fixa: Dom’le, PSD-ul si PNL-ul ar fi adus bani de acasa??? Eu asta nu pot sa inteleg din mega retorica de criza a “opozitiei” – ce minunate solutii ar fi avut?? Eu pot sa pariez cam 99% ca solutia ar fi fost aceeasi, indiferent de guvernare – logica e simpla – nu e miza, nu sunt lacrimi. Miza e…. banii. Numai cand ma gandesc la 8 mil euro datoriile PSD, cu ce a mai adunat si PNL… Banii sunt adusi de firme. La bugetari, conteaza numarul. Si numarul e mare, frate, deci se cunoaste. La firme, e nasol, cred ca s-au inchis 50% cu ocazia evenimentului numit “forfetarul”.

Cumplit este ca nimeni nu aduce in discutie slaba capacitate de guvernare a tuturor guvernelor anterioare, perindate, prin rotatie, pe la mai toate partidele. O tara neguvernabila, nu datorita oamenilor care o locuiesc, ci datorita celor care o conduc. Intrebarea e justificata – avem o tara, cum procedam? Deci, pentru ca nu mai stim de aici, in istorie oamenii locului au chemat niste altii, mai competenti. Asa ne-am ales cu familia regala. Nu sunt fana, dar inteleg mai bine ce s-a intamplat. Nu s-au mai descurcat romanasii locali si au zis, sa chemam expertiza externa, europeana (asta e un complex sinistru, al europeanului si non-europeanului), sa faca ceva cu noi, sa ne scoata la liman! Acum avem FMI-ul de serviciu la butoane, ca altfel, intram direct in faliment, ca grecii.

Asadar, sistem bugetar supraaglomerat, solutii tardive si inutile, dna “Androneasca” devenita “expertul nostru in educatie, dna profesor si rector Andronescu” (citat din orice PSDist de serviciu la TeVe). Ce e ciudat? Ca daca era ministru, dadea ea cu subsemnata in loc de dna Badea si dl Funeriu, era o simpla “Abramburica”, era ea chemata si crucificata in direct la talk-showuri pentru distrugerea sistematica a sistemului de invatamant practicata sub directa-i ocarmuire. Asa, da lectii de morala si de mare rezolvitoare de probleme in educatie. Sa ma lase!

Deci, cum spuneam anterior – click. Si inchid televizorul. Ma duc cu copiii in parc.

O analiza media empirica. Studiu de mama

De cand cu bebe mic – in sfarsit, ma bucur si eu de niste timp si spatiu – am ceva mai multa vreme de zapping, deci intrebati-ma daca vreti sa stiti ce se intampla la TV cat sunteti plecati de acasa.

Am aflat, de exemplu, cum puteti rezolva “problema cuielor” din casa, problema “timpului pentru exercitii fizice”, problema zgaraieturilor de pe masina, a prafului, a crizei si, in general, rezolvari la care nici macar nu va gandeati.

De exemplu, daca aveti probleme cu nenumaratele cuie din casa, e suficient sa cumparati un anumit cutit cu care puteti taia orice, absolut orice. De fapt, nu veti mai avea nevoie de nici un alt cutit. Desigur, oferta vine impreuna cu alte cateva cutite si, la un set cumparat, mai primiti unul. Deci, vi se oferea solutia eliberarii sertarului de cutite cu care probabil nu reuseati sa taiati ciocane, lemnele din casa si, cum va spuneam mai sus, cuiele, pentru a-l reumple cu un alt set de cutite… Un pret fenomenal, desigur, plus taxele de curier.

Exercitii fizice? Alergatura sa prinzi ora la sala? In ce lume traiti? (mai ales mie imi rezolva multe probleme…) S-au inventat si reinventat niste aparate care te slabesc instant in ceva zile sau luni, nu mai stiu. Cert e ca nu trebuie sa faci nimic, dar nimic. Nici sa pui rufe la spalat, nici sa gatesti, nici sa raspunzi la mailuri… tipa din reclama, o silfida 90-60-90, statea zappand sau citind parca (nerealist aleasa aceasta activitate desueta de-acum) cu o chestie tremuranda peste ea. Deci cum citea ea, nu inteleg… Cred ca ii fugeau randurile sus-jos… poate de aici slabitul…

Pe antene e de serviciu dl. Rizea. Are solutii, raspunsuri etc. etc. Cine e dl Rizea? Vai de mine, se poate? Dansul are acum solutii la orice, desi pe vremea fostului ANSIT il cautau niste europeni… Voila de cititi http://www.gandul.info/news/cristian-rizea-finul-fostului-ministru-alexandru-athanasiu-cale–256928 – am dat la intamplare pe google, e plin internetul… Deci am inchis si subiectul criza… Si o sa postez un alt entry pe tema asta.

Click – fac si eu ca nenea din reclama cu vopseaua – niste filme. Cam vechi, stramb din nas si plec mai departe. Realitatea – indecis… o fi pro, o fi contra.. Click. Mi se rezolva si problema cu mopul. Doar 200 ron si am un mop rotativ care iar imi rezolva toate problemele… Click. Desene animate… Ah, feriti-va, si mai ales pe copii! Click. Iar talk show – as putea elabora o teza despre tehnica argumentarii… Deci moderatorul are lista de intrebari. Ele se refera la orice. Oricum nu conteaza – invitatul raspunde, la randu-i, cu ce are pe lista lui. Dialogul surzilor. La inceput, m-am enervat. Apoi m-am infuriat. Apoi am rationat. Cand ai 24 h de emisie, ca televiziune de stiri, cica, si doar 4 ore de prime time (maxim!), ce poti sa faci in celelalte 20 h? Pai toaca – toaca, nimicuri si manipulari, deloc subtile daca ai trecut de o facultate… sau, ma rog, la cum se mai face facultate in ziua de azi, cred totusi ca tine modul asta de a pune probleme pe agenda zilei…

A trecut niste timp. Click. Am inchis televizorul, deschid netul. Macar aici citesc ce vreau eu.

Welcome party cu Andrei

Asadar, Andrei has left the building si a ajuns acasa! Ca la un film in reluare, ma pregatisem psihologic pentru tot ce avea sa urmeze: acomodarea cu noul mediu, mirosuri, oameni, zgomote. Plina de calm si intelepciune, la a 3-a experienta de “bebe mic”, cum spune Stefana, simtindu-ma oarecum in fire dupa experienta nasterii, ne-am setat cu totii in noua paradigma de viata si am zis Play!

Dupa primul somn al bebelusului de 3 ore jumatate, fericita ca, uite, la al 3-lea deja stiu singuri ce au de facut, a venit si seara, plina de musafirii familiei, sa ne sarbatorim evenimentul. Doar ca bebe avea si el planurile lui, in mare masura organizate fiziologic, papa – caca – nani, doar ca papa s-a schimbat, nu mai e ca la maternitate, caca – nu intru in detalii, e o intreaga filosofie a acestui proces la bebelusi, nani – ei, da, asta e de discutat. Prin urmare, la ora 9 seara inca nu dormea, la ora 11 inca mai manca, la ora 12 a plecat toata lumea, la ora 1 ma intrebam ce ar putea fi nou la bebelusi iar eu sa nu stiu, la ora 2 eram deja in plin schimb 3 la masat burtica, batut pe spate si alte procedee menite sa calmeze tranzitul copilului catre noua lui viata… La 3 jumate din noapte, cu ochii ca dupa discoteca si blacklighturi intense, cu moralul la pamant, bebe s-a linistit, a mancat din nou si apoi a cazut intr-un binecuvantat si asteptat somn adanc…

Asa a fost welcome party-ul lui Andrei! Bine ai venit la noi, bebe mic!

HPIM3889

Nu mai pot cu iepurasul de Pasti! Mos Craciune, fa-i ceva sa ne lase!

Nu inteleg, nu inteleg si nu inteleg legatura intre Paste si iepuras! De ce toate mesajele de Pasti sunt insotite de imaginea iepurasului tembel, ce mesaj ne aduce el si mai ales de ce tocmai el? Inca o data, cat de nefiltrat putem prelua imaginile si mesajele desacralizate, vestice, Easter Bunny et co. …

Asadar, Pastele este despre sacrificiu, esenta crestinismului, invingerea mortii, iertarea pacatelor, Lumina Lumii, este despre jertfa suprema cu care traim zi de zi, de la nastere pana la moarte, in speranta mantuirii si vietii vesnice… Este despre Post si autenticitatea indemnurilor ce constituie esenta crestinismului, eliberat de TREBUIE care nu inseamna nimic, inlocuit cu optionalul si responsabilizantul “daca vrei… daca iti doresti… daca alegi…”.

Va doresc, asadar, nu sa vina iepurasul de Pasti incarcat cu de toate, ci… sa aveti un Paste luminat, linistit, petrecut in Biserica si alaturi de cei dragi, sa fi avut un post cu folos si sa ne regasim renascuti, mai curati si mai pregatiti pentru toate incercarile pregatite pentru noi… pentru ridicare si pentru viata ce va sa vie…

Avalanșa greșelilor de ortografie

S-a vorbit și se vorbește mult despre cât de mult se greșește, în spațiul public și mediatic, în domeniul exprimării corecte, utilizării gramaticii limbii române… Mai mult ca niciodată parcă, am început să mă confrunt cu o avalansă de greșeli pe care, precum o învățătoare ce sunt, le corectez fără milă.

Nu insist, dar nu mai pot cu:
- care vs. pe care
- cunoștiințe vs. cunoștințe – asta de unde a mai apărut?
- ve-ți vs. veți – viitor voi veți face… (nici nu există ve-ți)
- a-ți vs. ați – a îți (verb) – ție, îți, -ți vs. ați fost, ați mâncat, ați greșit… (perfect compus)
- elementarul s-au vs. sau – s(e) au dat în bărci = s-au dat vs. sau (=ori) asa, sau/ori asa…

- nivele de… (e pluralul de la singularul nivela, instrumentul nivela) in loc de niveluri de… (de la singularul nivel de…)
- imi place tare in loc de imi place mult, eventual imi place tare mult…

Mai colectez și mai revin… Dar totuși, de unde atâta ignoranță? Astea sunt generațiile care au trecut prin mâinile ultimelor generații de profesori… De aia vreau profesori de calitate, să facă master didactic/educațional, să pună mâna să învețe până să-i învețe pe alții… copiii mei, ai voștri, cei pe care nu îi aveți încă, dar pentru care vă veți dori cea mai bună educație și cele mai mari șanse de reușită în viață.

Comentați și discutați pe http://www.unpasinainte.edu.ro – dar citiți înainte, vă rog – pe http://www.edu.ro
…și, vă rog, fără greșeli…